iubește

 

Când s-au întâlnit pentru prima oară ea purta o mână de flori, ale fostelor iubiri. Zâmbea doar pentru aparentă sau poate era doar o grimasă a durerii, carnea fiindu-i plină de spini, frunzele i se uscaseră, iar petalele, cândva unite-n boboci, picau rând pe rând.

El, un clovn, își schimba zilnic masca, avea gesturi ample și făcea gălăgie multă ca să-și ascundă adevărata față, cea tristă, însingurată și schimonosită de rănile trecutului. Tocmai de frica amintirilor n-a avut curaj nici să-i vorbească, pentru el neexistând prezent sau viitor. În schimb o asculta, îi împărtășea tumultul și-i reaprindea visarea de fiecare dată când îi admira lumina.

Dar să-i lăsăm pe ei deoparte, sunt bine și povestea lor încă se scrie. În schimb te întreb pe tine, de ce ți-e frică să trăiești? Unde ți-ai pierdut culoarea și când te-ai încorsetat în haina propriului ego?

Ai pierdut ce-i drept, dar nici n-ai luptat. Și acum ești bolnav de tine, de ciudă, de dor, de frumosul ce putea să fie. N-ai îndrăznit să te descoperi, ai așteptat să ți se ofere, de parcă te-ai născut să le meriți pe toate. Află ceva, nu meriți nimic și pentru fiecare clipă de senin trebuie să verși o lacrimă din norul de gânduri ce astăzi te învăluie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s