dezbracă-mă de mine

m-am îmbolnăvit de mine. înveșmântat în mantia aroganței și cu privirea încețoșată defilez prin viață impotent de visare. noaptea mă bântuie tot felul de imagini, ce mă fac să mă trezesc, după care iar adorm și vin altele și altele. nu-s coșmaruri, nici măcar închipuiri, sunt mai degrabă rezolvări ale neîmplinirilor cotidiene. probabil că subconștientul îmi reproșează peste noapte tot ce n-am făcut pe parcursul zilei, arătându-mi ce simplu ar fi fost. și asta mă trasformă într-un insomniac.

peste zi nu-mi permit să visez. am rădăcinile înfipte până în magma pământului. de acolo îmi trag seva, de acolo primesc și-mi permit să ofer căldură și tot de acolo porneste erupția nervoasă, ce mi-e din ce în ce mai greu să o controlez.

clipe de liniște? puține, doar atunci când printre gânduri îmi reapare chipul unei năluci. ceea ce la început părea a fi cadoul nemeritat pe care viața mi l-a făcut, acum s-a transformat într-o prezență pasageră, o fantasmă chinuitoare a frumosului ce a fost și promisiunea unei iubiri ce va să fie.

cum aș putea altfel să-mi regăsesc echilibrul interior când sunt bolnav și tu îmi ești medicamentul. când fiecare te iubesc de-al tău în loc să mă vindece, mă curăță de puroi, dar îmi adâncește rana. dezbracă-mă de mine, suflă-mi ceața din privire și reda-mă mie cu un zâmbet sincer și-0 îmbrățisare care să dureze ca la începuturi o zi, două, trei…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s