Ești o poezie…

680428_10151212042568431_179507588_o

Ești o poezie
A tainelor lumești
Desfrâu în încântare,
Delirul meu tu ești.
Sub geana ta sclipește
Un roi de licurici,
La sânul tău roșeșc
Până și sfinții clerici.
Astrul iradiant ca luna
Rotund e după curba ta
Posomorâtă-i noaptea, bolta
Steaua, cu norul peste ea.
Dar mă întreb, în zi senină,
Luna de ce o pot vedea
Și în fereastra mea nocturnă
Sori cosmici lumina n-o pot reflecta?
Cu zorii mov reapari iar tu
De fiecare data alta, dar eu altul nu
Te rog…
Nu-mi scrie în versu-ți avântul cel nătâng
Căci dezamăgirea vine, undeva-n amurg.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s