„Jubileul” cu Maia Morgenstern

jubileulVăzută din înaltul balconului, sala Operei Naționale din Cluj-Napoca oferă un spectacol nocturn înaintea și în timpul fiecărei reprezentații. Într-o clipă de beznă perfectă, apar zeci de licurici ce, din acel moment, vor tremura în iluminație pentru a nu perturba zborul stelelor ce se va petrece pe scenă. E o secundă de magie ruptă din natură atunci când se înalță cortina, de parcă norii întunericului apăsător lasă loc astrilor cerești să lumineze pământenii, acești lunatici fără de orizont.

Reprezentația începe și senzația de claustrare devine tot mai intensă. Dar e un amestec plăcut de sentimente în ceea ce se petrece pe terasa actriței Amelie de Guerand. Aflată la vârsta rememorărilor și a premiilor onorifice diva este invitată la un show TV, acolo unde îi este organizat jubileul, aniversarea celui de-al 50-lea an de carieră. Dar un incident banal face ca ea să rămână blocată în propria casă.

Astfel ceea ce trebuia să fie o discuție relaxată, dar sterilă, înconjurată de foști colaboratori ce afișează zâmbete din complezență, într-un spațiu născut din artificial se tranformă într-o tragedie domestică. Asta pentru că izolarea într-un spațiu intim permite răgaz pentru sinceritate.

De aici încolo spectacolul oscilează pe mai multe planuri. Se face vorbire despre viața și arta actorului, despre relația sa cu publicul, despre greutăți și neajunsuri, despre realismul unei meserii ce trăiește din imaginar. E o bază ce transcende spre ipostazierea femeii, de la inocența violată, la femeia ca animal al iubirii, la miracolul ce este femeia-mamă, până la delirul femeii nestatornice.

Și pentru că totul are un final, înțelepciunea vârstei îi permite actriței să lase deoparte neîmplinirile carierei și să se regăsească. Să se elibereze de un nume și un cumul de trăsături ce nu-i sunt caracteristice și să remarce că propria disperare nu interesează pe nimeni, asta pentru că într-o lume de măști nu poți credibil fi cu masca scoasă.

Deși e un urlet de insatisfacții și un vacarm de amintiri, viața e frumoasă dacă e trăită în libertate, unicitate și iubire.

Maia Morgenstern m-a demolat ca spectator și reclădit ca om. Mi-a acaparat creierul cu subtilitatea umorului, corpul, într-un exercițiu de mimetism, a preluat toată energia ce venea din scenă și a început să vibreze, iar sufletul s-a refăcut cu un implant de sinceritate și emoție din mesajul actului final.

Cu: Maia MORGENSTERN, Victoria DICU

Regia: Radu Beligan

Traducerea: Mona RADU

Scenografia: Puiu ANTEMIR

Muzica: Razvan Alexandru DIACONU

Durată: 1 h 30 min

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s