Dumnezeu prădat de iubire

dpdi

Orice creator renunță la parte din sine pentru operă.
La fel a făcut și Dumnezeu lăsându-i lui Adam iubirea,
În forma sa concretă femeia, Eva
Și dragostea de sine ca forță motrică spirituală.
Apoi a jertfit trup din duhul său
Pentru a ierta păcatul și a-și desăvârși creația.
Arătându-le astfel oamenilor calea cea dreaptă, a mântuirii.

Cum o fi trăit Tatăl, în eternitatea sa, golit de simțire?
A înghețat și a ars, a înmugurit și a plâns rugina în pustiire.

Până-ntr-o zi din epoca concretului,
Când darul nemuririi capătă măsură,
Voaior se arată a fi și Împăratul cerului.

„-Hai să ne întoarcem la origini,
Cât e lumină să strâng orice opreliști,
Fiecare lemn ce-mi împiedică devenirea,
Să le adun grămadă și la crepuscul
Să-ți aprind focul.
Tu să-l sufli și să-mi gătești firea.”

„-Ce colivie vicleană ți-au devenit brațele
Când eu sunt pasăre cu zborul înalt,
Hățis de dulci amoruri neîndrăznite,
Mijlocul mi-e închisoare cu lacăt de smarald.”

„-De-aș fi poet aș vrea să scriu versul
Care să-ți tatueze coapsa și sufletul.”

„-Suflet? Port doar o temniță de liliac,
Un desiș cu mii de aripi
În culori, parfum și lacrimi,
Ce-ți preschimbă pofta-n leac.”

Văzându-se astfel de iubire prădat
Zeul se-ntoarce în paradisul promis,
În lanul său cu flori de mac
Și al lor somptuos nou vis.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s