Murim de mult prea multe ori

1422403_375888445879502_593259367_n

Trăiesc în zona marginală a crezului
Aici pași spre înainte sunt zilele trăite.
Evoluția e lumina-n ceață a soarelui,
Nicidecum pavăză iernilor supraviețuite.

Travaliul e un exercițiu al rutinei,
Mai rar o cale de acces
Și-s mai degrabă dependent de vremuri
Decât de promisiunea verilor în exces.

Când Biserica Iubirii nu va propovădui frica
Și cozile cinstirii n-or fi cete de hapsâni,
Decidenți în factor nu va emana politica
Supuși în veci de pomană, slugă și stăpâni.

Actanți frenetici ai propriilor ființe,
Murim de mult prea multe ori.
Iar spre sfârșit, când adormirea vine
Puțin veridică e moartea tuturor.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s