Gleznele fragile

1601559_621004731339136_599591673844140520_n

„De-mi păstrez iubirea vie
Știu că îmbătrânesc frumos
Deși a încetat ca să mai fie…”
Se consola fata cu tocul ros.

„Nerod sunt eu, că stau și ascult
Voci ce mă bântuie, din când în când.
În lumea asta prost făcută
Noroc să ai de-o soartă scurtă.”

Așa-ți zicea iubitul tău,
Tot mestecând prin zeci de gânduri,
Când părăsit de ultimul zeu,
Își blestema viața de cioburi.

A și uitat de trupul-ți de început
Ce n-are cap, nici loc de farduri.
Sfinxul lui din așternut
Iartă-i în răstimp răspunsuri.

Aprinde-ți o țigară și ascultă,
Iubirea ce a trecut de-ți lasă urmă
Din suflul greu fă-ți singură podoabă,
Să-i scrii și apoi semnează…
Gleznele fragile.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s