Există timp pentru iertare
La fel pentru inimi răscolite.
Există timp pentru negare,
Pentru regret, pentru ispite.

Într-un bol plin de neghină
Desenez cu flori buimac,
Suflă vântul și le-nșiră.
Te citesc iar în caimac.

În noaptea meteorelor căzătoare
La mine-n gând e ploaia amintirii tale.
Și în zborul perseidelor atemporale
Străbat cu dorul poftele carnale.

Trupul tău, un poem pus în miscare,
Ca un câmp de maci în soare,
Narcotică ți-e pielea in starea ta păgână
Și sufletul, un vapor dus în derivă.

După ceaiul greu de valeriană,
Ce mi-a înlesnit visarea,
M-am trezit și încă e frumoasă.
Sunt pescărușul ce-și întâlnește zarea.

Spiritul liber căută în ghemul de lumină
Și har și glas și inspirație divină.
Recunosc, când viitorul pare regăsit,
Sunt rezultatul femeilor ce m-au iubit.