Versul primăverii mele

Poteci de ghimbir am petrecut
Picante dulci, condimentate treceri,
Migrant am fost către necunoscut
Pe alei ce mă rătăcesc adeseori.

Am luat la pas iernile fără de sens,
Dând piept oceanului de corali alburii
Și înrotit în deșertăciune am înțeles
Că ce s-a dus, nu-ți aparține, sunt doar stafii.

M-am încălzit, oprindu-mă la sânul tău,
Amestec crud de nebunie și pasiune,
Nu-ți caut iubirea în al sufletului hău,
Te-oi regăsi în luminile ochilor ce îi vei naște.

Lasă-ți fața să zâmbească,
Trupul plin și inima să zburde.
Lasă-mi-te așa frumoasă,
Îngerul din piept să cânte.

Să mă pierd-n îmbrățișare
Când o fi astrul pe fugă.
Tu, etern de fericire,
Să nu cred că esti nălucă.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s