Clujul a devenit orașul disputelor comico-pasionale

Din „Inima Transilvaniei”, cea liniștită și primitoare, Cluj-Napoca s-a transformat în ultimele săptămâni în scena de spectacol a circurilor numite DNA, pe plan juridic/politic, și  LPF, pe plan sportiv fotbalistic (îmi vine greu să numesc sport, bambiliciul ce se joacă în România). Mai nou la Cluj, orașul din care nici o veste negativă nu rasufla, se țin reprezentații cu sonoritate și implicații la nivel național, pe de o parte scandalul mitei din primărie și consiliul județean, iar pe de altă parte fricțiunile ivite odată cu stabilirea și publicarea prețurilor biletelor la meciul CFR – U.

Mass-media locală și națională toacă zilnic subiectele, creionând senzaționalist, în tușe groase evenimentele nemaivăzute pe meleagurile clujene. Detaliile dau tot farmecul acestor două întamplări… Citește în continuare „Clujul a devenit orașul disputelor comico-pasionale”

Andreea Bălan ar putea fi imaginea unui bordel

Pe Andreea Bălan o știu de-o viață,  încă din pubertatea timpurie până la senectutea prezentă (am văzut cât de mult au crescut nepoții și mi-am dat seama cât am îmbătrânit). Mișto gagica, nimic de spus, bucată bună de carne,  dar nu pot să o suport încă din copilărie pentru că din cauza ei era să nu-mi primesc unul dintre cadourile de Crăciun, de la vecinul de la parter deghizat în moș. Recunoscându-l pe tip, din spatele tonelor de vată legate cu dibăcie de un consiliu de mame, era să-i cânt „Moșule ce tânăr ești” în loc de „O, ce veste minunată”, noroc că am avut stăpânire de sine și am pus înainte interesul personal față de amuzamentul celorlalți. Citește în continuare „Andreea Bălan ar putea fi imaginea unui bordel”

De ce NU vreau să fiu șmecher?

În România ca să fii șmecher natural trebuie să ai cel puțin 110 kilograme, așadar să-ți atârne trei rânduri de burtă și unul de tâțe, de gât  să-ți  spânzure un lanț gros, că poți lega cu el o haită de haschi turbați, musai să cobori dintr-un BMW, fie el și ursuleț din ’80, în fața clubului de manele/lăutari, acolo unde o arzi la valoare pe Salam și Guță cu prințesa din dotare, probabil o superbă solduroasă (ca să ai pe ce pune mâna) în fața căreia ai ultimul cuvânt „DA, regina mea!!!”, expresie pe care ai învățat-o de la mă-ta, care în timp ce-și lua omorul de la taică-tu te-a educat că femeia trebuie înțeleasă, respectată și protejată și nu în ultimul rând, ca să fii adevărat, trebuie să fi făcut o găinărie pentru care comunitarii te caută și tovarășii te apreciază. Citește în continuare „De ce NU vreau să fiu șmecher?”

Biblia studentului

Inainte de examene ii vezi pe mai toti studentii cu ea in mana. Incercand sa o descifreze au miscari scurte din trunchi asemenea unui calugar sau preot care bate matanii in fata cartii sfinte. Apoi vine momentul adevarului, lectura facuta cu ajutorul duhului sfant si descifrarea mesajului criptic. Descatusarea vine abia la sfarsit cand manunchiul de foi este sarutat si sunt aduse cuvinte de lauda si preaslavire dumnezeirii. Citește în continuare „Biblia studentului”

Cineva acolo sus ma iubeste

Nu ma credeti? Pai cum ar fi sa ajungi cu 40 de minute inainte sa inceapa filmul pe care vrei sa-l vezi asa cum vrei sa-ti vezi iubita dupa o lunga perioada de timp si in fata casei de bilete sa fie o coada cat tot zidul chinezesc? In plus nu se mai vand bilete dar organizatorii asteapta sa mai primeasca cateva (nu foarte multe) peste 20 de minute si tu sa fii la capatul randului dandu-ti pumni si cerandu-ti scuze ca nu ti-ai miscat posteriorul mai devreme. Dar pentru ca se intampla si minuni, cum stam asa ca un copil care nu si-a primit jucaria promisa de Mosu’, cineva din spate (o mana divina probabil) intinde o invitatie prietenei cu care ocheam locuri bune de vazut filmul (chiar daca nu intram in zona scaunelor) zicandu-ne: Citește în continuare „Cineva acolo sus ma iubeste”