Mi-ați violat himera!

1958338_428308377304175_2115450371_n

Creioane absurde ne-au redesenat curtea
Bunicilor, pe tancuri, le-ați croit egalitatea.

Fiii lăcomiei și a iluzoriului suntem!
Curtea-i la fel de mică și ipotecat e zidul…
Casa vecinilor se năruie, naivi cei ce vă credem.
Scenariul e același, altul e doar stăpânul.

Scuzați-mi intruziunea, vocea deloc anostă.
Dați-ne droguri tari,
Antibiotice la răsuflarea voastră!
Generației mele i s-a violat himera!

Petrule, sfinți urmași ai!
Preoții nu se dezic de Mântuitor.
Încă proslăvesc adevărul, dă bine în difuzor.
Astăzi construiesc mântuirea
Megaloman din cărămida însângeraților.

Un sfert de secol mănânc ciocolată și-ți zic
Mamă, cât chin și tot nu sunt fiul
Pe care din lacrimi și iubire l-ai zidit.
Femeie ce-mi îngădui focul, gândul…
Nu sunt la fel cu cel de care te-ai îndrăgostit.

Mă hrănesc cu umbre, în intuneric mor,
De frig încremenit, cavoul de beton.

Reclame

Murim de mult prea multe ori

1422403_375888445879502_593259367_n

Trăiesc în zona marginală a crezului
Aici pași spre înainte sunt zilele trăite.
Evoluția e lumina-n ceață a soarelui,
Nicidecum pavăză iernilor supraviețuite.

Travaliul e un exercițiu al rutinei,
Mai rar o cale de acces
Și-s mai degrabă dependent de vremuri
Decât de promisiunea verilor în exces.

Când Biserica Iubirii nu va propovădui frica
Și cozile cinstirii n-or fi cete de hapsâni,
Decidenți în factor nu va emana politica
Supuși în veci de pomană, slugă și stăpâni.

Actanți frenetici ai propriilor ființe,
Murim de mult prea multe ori.
Iar spre sfârșit, când adormirea vine
Puțin veridică e moartea tuturor.

În „V”-ul simţirii tale

"button up love" | Thomas Saliot
„Button up love” | Thomas Saliot

Perfecţiunea iubirii e…
Un triunghi echilateral.
Trăirea comună pulsează în bază,
Iar lateralele suntem noi,
Rătăcitori, ne întâlnim undeva,
În calea noastră către înalt.
Din orice unghi roteşti triunghiul
El desenează un cerc, un infinit.
Şi doar orgoliul congruentelor noastre
Îl prefac dreptunghic sau obtuz.
Acum trăiesc într-o geometrie dezordonată.
Locuind în punct, reconstruiesc din memorii
Perimetrul poligonului regulat.
Nu-ţi cer triunghiuri amoroase,
Ci doar să-mi retrasezi soarta,
Reaşezându-mi dreapta obţinută
În „V”-ul simţirii tale.

Două scame într-un vers

"I love you to" by  Thomas Saliot
„I love you too” by Thomas Saliot

E un Dumnezeu al iubirii
În fiecare dintre noi
Și un Zeu păgân al fericirii
Suspendat în întruparea celor goi.

Cântărește-mi răsuflarea în miez de lună,
Regrete, gânduri, la toate aș renunța,
Un ghem de vise din ceruri îmi răsună
Tu adormită, animalul firii tremura.

Haide să trăim urât, iubito
Urâți murim în lumea frumoșilor naivi,
Păstrând încă taina ce am moștenit-o.
Profit nu vreau din comerțul clipei speculativ!

Dumnezeu prădat de iubire

dpdi

Orice creator renunță la parte din sine pentru operă.
La fel a făcut și Dumnezeu lăsându-i lui Adam iubirea,
În forma sa concretă femeia, Eva
Și dragostea de sine ca forță motrică spirituală.
Apoi a jertfit trup din duhul său
Pentru a ierta păcatul și a-și desăvârși creația.
Arătându-le astfel oamenilor calea cea dreaptă, a mântuirii.

Cum o fi trăit Tatăl, în eternitatea sa, golit de simțire?
A înghețat și a ars, a înmugurit și a plâns rugina în pustiire.

Până-ntr-o zi din epoca concretului,
Când darul nemuririi capătă măsură,
Voaior se arată a fi și Împăratul cerului.

„-Hai să ne întoarcem la origini,
Cât e lumină să strâng orice opreliști,
Fiecare lemn ce-mi împiedică devenirea,
Să le adun grămadă și la crepuscul
Să-ți aprind focul.
Tu să-l sufli și să-mi gătești firea.”

„-Ce colivie vicleană ți-au devenit brațele
Când eu sunt pasăre cu zborul înalt,
Hățis de dulci amoruri neîndrăznite,
Mijlocul mi-e închisoare cu lacăt de smarald.”

„-De-aș fi poet aș vrea să scriu versul
Care să-ți tatueze coapsa și sufletul.”

„-Suflet? Port doar o temniță de liliac,
Un desiș cu mii de aripi
În culori, parfum și lacrimi,
Ce-ți preschimbă pofta-n leac.”

Văzându-se astfel de iubire prădat
Zeul se-ntoarce în paradisul promis,
În lanul său cu flori de mac
Și al lor somptuos nou vis.

Îndumnezeire

after

Stropi de spirit picurau din cer
Transformând praful în humă
Și suflul greu, premonitor,
Păcatul preschimba argila-n făptură.

Între timp, arhanghelii făceau instrucție
Printre cetele de neîntrupate suflete.
Aripile plecate și predispuse la mizerie!
Răzvrătiții? Părăsiți în subsoluri incandescente.

Ploua în grădina Edenului,
Tatăl nemuririi și efemerul tată al omului
Conlucrau la îmblânzirea deșertului.

Pentru că Adam se simțea claustrat
Între cei patru pereți ai coliviei carnale.
Văzduhul și abisul rămân un deziderat
Fără de busola ce-ți trasează cardinale.

În veșnicia unei lumânări te-au regăsit
Într-o sticlă cu vin, erai ambrozia zeilor.
Pentru o coastă, Dumnezeu fiul și-a împărtășit
Cu ancestralul duh al iubirii, cu preaînaltul stelelor.

De la botez bărbatul darul și-l poartă
Capabil să simtă după ce a fost îndumnezeit.
Uneori povară, dragostea-i adevărul din soartă
Pentru o femeie, timp de un cerc nedefinit.