Vreau să fiu cel mai hulit votant USR

Câteva gânduri scurte la închiderea urnelor europarlamentare:

  1. Dragnea avea culoarea galbenă a cerii, la fel ca Ponta în seara prezidențialelor. Dacă gruparea Firea, Pandele, Negoiță îi răspund PSD-ului și îl apucă de mâna de ajutor cerută de Dragnea, prezidențialele 2019 și parlamentarele 2020 se joacă. PSD regrupat e mai puternic decât dopurile de șampanie care se vor deschide în această seară.
  2. Președintele Iohannis a câștigat un referendum pe care și l-a făcut singur greu. Și-a lovit încă o dată genunchii politici sustinând demisia guvernului. În iarnă îi sedea mai bine în paltonul de opozant.
  3. Dacă Victor Ponta ducea ProRomânia la 8%, mâine era președinte PSD. A fost mic, rămâne Mickey Mouse-ul politicii românești.
  4. Mi-e frică de un guvern cu Orban premier, Turcan, Ben-Oni Ardelean și Ioan Bălan (așa zisul finanțator al lui Orban) miniștri. Foștii tătici PDL, Blaga și Falcă, vor fi la croissante.
  5. Cel mai înspăimântător gest al serii a fost sincronul din aplauzele celor de la USR. Doar la congresele PCR mai vedeai așa coregrafie. Nenatural, dezgustător!
  6. Dacă după numărătoare, redistribuire, alianta USR-PLUS trece peste 25%, va fi o victorie mult prea grea pentru umerii lor. Să nu fie un CDR renăscut, astfel țapul ispășitor va fi încă o generație decepționată.
  7. Ultimul cuvânt pentru Liviu Dragnea: „De la referendum ai luat, la referendum ți s-a dat. Fie numele referendumului binecuvântat!”

Cum este influențată opțiunea politică de avansul tehnologic?

Se pare că nivelul de educație a maselor la nivel global scade direct proporțional cu gradul de dezvoltare a industriei IT și a inteligenței artificiale în mod particular. Și nu este de vină populația. Observând cel mai simplu exemplu, în agricultură, trecerea de la munca cu ajutorul animalelor, la cea în care se folosesc utilaje agricole manevrate de oameni și mai apoi trecerea la utilaje conduse de algoritmi presupune perioade istorice tot mai scurte. Astfel, scurtarea acestor timpi în care poți fi specialist într-un domeniu de interes duce invariabil la nevoia de recalificare.

Un proces de continuă reorientare profesională face ca mare parte din populație să se simtă abandonată. Și acest sentiment va crește odată cu avansul tehnologic și cu desființarea locurilor de muncă care urmează o procedură. Un tipar repetitiv poate fi interpretat de un robot, utilaj care poate fi utilizat fără costurile suplimentare pe care le implică elementul uman (program fix, bani extra pentru muncă extra, randament variabil, etc). Un astfel de echipament trebuie doar monitorizat și intervenit în cazul apariției unor disfunctionalități.

Asta duce la existența unei pături de angajați hiperspecializați, foarte bine plătiți, o falie de mijloc din ce în ce mai subțire și o mare masă de posibili șomeri în continuă căutare de locuri de muncă. Fără doar și poate apar discrepanțe tot mai mari și percepții diferite asupra vieții. Unii vor avea impresia despre ceilalți că sunt oarecum în directa lor întreținere, că sunt o paria a societății și că ar trebui să beneficieze de tot mai puține drepturi.

Parte din clasa politică și susținătorii lor încă se mint împărțindu-se doctrinar în stânga și dreapta? E doar o dovadă de naivitate sau mai bine zis un alint de bonton nesusținut de realitate. Dată fiind situația prezentată anterior, prezentul și viitorul apropiat așează opțiunea politică între populiști și reprezentanți ai multinaționalelor. Asta pentru că în democrație există o singură variabilă, banii, iar sursa lor decide votul.

Dacă în anii de după revoluție dorința de libertate era mai mult un slogan decât un fapt real, iar reprimarea s-a făcut brutal cu aportul minerilor aduși în capitală, suntem astăzi într-o situație care este comparabilă. Libertatea nu mai poate fi pusă sub semnul întrebării, însă gustul prosperității și debarasarea de viața de azi pe mâine duce în societatea românească la stări de spirit comparabile cu cele din primii ani post-decembriști. Tensiunea aproape palpabilă, scindarea și ușurința cu care o tabără aduce injurii celeilalte, acel “Muie PSD!” ajungând o formă de salut, duc toate la o serie de concluzii simple.

Superioritatea, mândria, aroganța cu care unii îi arată pe ceilalți cu degetul numindu-i sclavi sunt rezultatul ignoranței și a unei pseudo-educații. Un leu aruncat în fața unor manifestanți nu denotă altceva decât lehamite și o proastă înțelegere a situației deopotrivă.

Pe de altă parte, supraviețuirea este de mult prea multe ori folosită drept scut pentru apărarea lenii și a neasumării propriului destin. Ghinionul este întotdeauna un dat divin, o scăpare a celui de sus și aproape un firesc al zonei. Culcușul unui partid care îți dă atât cât să nu mori și cere doar să îl susții cu o pancardă și un vot, e ademenitor.

O clasă de mijloc în formare și una care se leagănă în aburii sărăciei sunt puse față în față și dezvoltă un discurs al urii întreținut de policieni patrioți doar în slogan. Dacă industriile care controlează economia nu vor liberaliza profiturile implicându-se în educația generațiilor viitoare, iar mediul politic nu-și va adapta discursul creând oportunități generatoare de profit diferențele vor fi tot mai acute.

Despre europarlamentare. Când jurnaliștii vor să schimbe covrigul în croissant.

Că cele două mari partide ale țării nu sunt conectate la politica europeană și în general vorbind la tot ce înseamnă Europa nu e o surpriză. Se vede în gradul de dezvoltare, reiese și din propunerile electorale,  se observă printre capii de listă promovați pentru alegerile europarlamentare.

Sărim peste Rovana Plumb, o umilă și docilă funcționară de partid, care drept răsplată primește un venit alb pentru credite negre. În rest, experiență în politica europeană? Haideți să nu râdem de goblini care nu-și pot citi nici propriile gânduri.

Facem o pasă rapidă din fundul curții PSD-iste, cu ale sale haznale urât mirositoare și ajungem la închipuitele locomotive politice, foștii jurnaliști Carmen Avram și Rareș Bogdan. O cacofonie politică greu de cuantificat. Atunci când tu ca partid, PNL sau PSD mi-e egal, vii în fața electoratului și îmi spui „Luați de-i votați, că doar îi știți de la televizor!” rămân mut. Că e superficial și denotă dezinteres, prea puțin spus.

Cu atât mai dezgustător este gestul de a accepta propunerea PSD din partea unui jurnalist cu o carieră de apreciat cum este Carmen Avram. Cu investigații și reportaje impresionante atât la PRO TV cât și la Antena 3, doamna Avram vine și ne prezintă un cap plecat specific călugărițelor de la mănăstirea Văratic. Pare rușinată de propria jenă, de fiecare cuvânt, respirație sau gest ce are legătură cu partidul de guvernământ.

Ca să se debaraseze de penibul care o înconjoară s-a dus în Iași să le prezinte moldovenilor arborele genealogic, ce are strănse legături cu locul și să le mărturisească că iubește plăcintele, cozonacii și în general tot ce are legătură cu Moldova.

Băieții și fetele, doamnele și domnii ce huiduiau cu ocazia manifestării socialiste vroiau să știe când vor fi accesați bani europeni pentru a fi construită autostrada #ȘîEu sau când va fi gata mult promisul spital regional. Dar surprinzător sau nu, n-a răspuns golanilor rezistaci. O fi rămas fără cuvinte de la poalele-n brâu?!

În schimb asistența asistată s-a ales cu un discurs patriotard al roșioarei românești asezonat cu lupta împotriva oamenilor răi ce nu-i lasă liderul să fie liber pe plaiul strămoșesc, să crească economia RRRRomânească.

Surprinzător este că potrivit sondajelor, Rareș Bogdan a reușit să resusciteze muribundul cu oglinda la nas, PNL. Aș fi spus un orator desăvârșit, dar e mai degrabă un amestec ciudat, un autoproclamat LIBERAL, de la I.C. Brătianu himself, cu convingeri mărturisitor creștine specifice becaliene și un patriot dârz ce aduce aminte de Vadim.

Domnul Bogdan face un carcalete, un talmeș-balmeș oratoric în care repetă în fiecare interviu aceleași diferențe de subvenții pe care le primesc agricultorii francezi, polonezi și români. Nu e suficient, nu e concret. Dragnea când a dus PSD-ul la aproape 46 %, la parlamentarele din 2016, a stat toată campania la tăbliță și a desenat zi lumină planul de guvernare cu ale sale iluzorii spitale, autostrăzi și creșteri salariale. A creat bula, himera aducătoare de voturi. Rareș Bogdan nu e mascul alfa, așa cum vrea să fie perceput, e subțire, mi se pare un personaj de consistența unui balon de săpun, un tip care caută în permanentă cadrul, ca să dea bine în poză.

Alianța USR-PLUS a început campania cu o greșeală de poziționare. Probabil din dorința de a rămâne în memoria mulțimilor cu “fără penali” s-au etichetat în continuare cu această idee. Ca să o zic simplu, votul pentru alegerile europene nu e despre politica internă. Ca să ajungi acolo, în primul rând trebuie să te faci cunoscut, să-ți prezinți cât mai mulți candidați. Să faci diferența între ei, cei ce au mai fost și noi, cei care propunem schimbarea și vom face asta și asta și asta. Noi, pe care ne cheamă cu nume și prenume, care vom face parte din familia X europeană, care avem experință în următoarele domenii, care avem o ușă deschisă la respectivul lider european, care putem face lobby pentru următoarele subiecte. Greșeală care pare a fi parțial reparată, alianța începând să-și prezinte în mediul online candidații. Suficient timp? Nu e limitativ internetul? Rămâne de văzut…

Ce mi se pare în continuare eronat e raportarea de tip Caramitru la un singur personaj, hulit să-i fie numele în veci amin, ca la răul absolut. Pentru un nimeni de pe stradă e acceptabil să existe astfel de percepții și exprimări. Pentru un partid e cam puțin, te micșorezi la nivelul votului generat de frustrare. Dar despre alegători și discursul urii într-un articol viitor.