La cât ego tot atâta tristețe Asta îmi spun în fiecare oglindă a dimineții. Speculatori de cifre, marionete în congregație, Prădați de vise, nefericiți în conformație, Bitangii corporațiilor, irositorii tinereții Printre abulici pornește drumul vieții. Nu vreau să împlinesc vârsta neputințelor sortite! Încă mai văd că ninge cu petale-n mai, Deși mi-e dor de frigul … Continuă lectura Vreau să te mai sărut o dată
versuri
Singurul adevăr, iubirea
Din ploi lăuntrice renaște un spirit Tu, suflet slab, zidit în humă Ridică-te și umblă spre zenit Fă-ți cale de sub pojghița de brumă Alintă-ți întruparea cu aerul de mai Încălzind gândul, fapta, adu-ți aminte că simțeai Și glăsuie-i străinei ce-n zori fereastra ți-o deschide Nu fi copil de Nihil, nu scrie în surdine: "Știu … Continuă lectura Singurul adevăr, iubirea
Floarea țigăncii din Cipariu
În cotul străzii de la teatru Ce duce spre piața Cipariu Stau trei țigănci cu zâmbet acru De vând lalelele cu firu'. Habar n-au ce e market share Căci marfa o-ntind pe strada toată. Marketing? Nu-i un mister Când ai găleata colorată. Și e un scandal, zici că-i dezastru Din gura rromei făr' de … Continuă lectura Floarea țigăncii din Cipariu
AntiCrista
În punctul terminus al nemuririi mele Viața n-are griji, dar nici promisiuni. Căci tatăl nu-i decât un pictor Al suprarealistelor dimensiuni. Un cadru anost fără de patimi, Neînsuflețit, fără măsură, Promisiunea ce se sfârșește în lacrimi A dorului de nou-născut într-o minciună. Adu-mi din nou pe buze otrava Celui de întâi păcat. Nu mărul, nici … Continuă lectura AntiCrista
Verde extatic
Miaună din nou pisoii într-un glas diavolesc sus pe tabla încălzită de clocotul primăvăresc. Muguri stau să explodeze în fantasme anateme foste idei preconcepute au miresme olandeze, prefăcute în verde crud. Văd gheişe japoneze ce-şi îndeasă pe sub dres floarea zilei efemere, ofrandă fructului ales. Şi mă panichez de-ndată, cred că am atac de greş, … Continuă lectura Verde extatic
Versuri ce nu te termină-n iubesc…
Te chem, te-ntorci, te urmăresc Cum în memorii vii te regăsesc, Din fiere amarul să ți-l isprăvesc. Te-ntinzi ca-ntr-un iatac turcesc Cu a livezii mere pofta mi-o ademenesc. Carnea ți-e chin, în patimă o unduiesc, Te rogi, te zbați, te pângăresc Și-mi cânți în tril fiorul să-l sfârșesc. Lividu-ți chip e statuar diavolesc, Te părăsesc … Continuă lectura Versuri ce nu te termină-n iubesc…
Blog Ionuț Giurca 