La cât ego tot atâta tristețe
Asta îmi spun în fiecare oglindă a dimineții.
Speculatori de cifre, marionete în congregație,
Prădați de vise, nefericiți în conformație,
Bitangii corporațiilor, irositorii tinereții
Printre abulici pornește drumul vieții.

Nu vreau să împlinesc vârsta neputințelor sortite!
Încă mai văd că ninge cu petale-n mai,
Deși mi-e dor de frigul nopților de iarnă când plângeai.
Lacrima curgea pe buza ta de jos
Și te mușcam, atunci am învățat că-i sângeros
Sau veninos? Dar ce contează?
Când vreau să te mai sărut o dată.

Și dacă soarta s-ar grăbi să-mi prezică un stop
Te-aș lua de mână, în buzunar bilete la un concert rock
Am dansa și ți-aș cânta iubirea pân-ai intra în transă
În zori să-mi faci două ouă moi, cu arome de Provence.