Mă reapuc de scris, de această dată vreau să o fac pentru mine, ca un exercițiu pragmatic de exprimare a sinelui care încearcă să se schimbe. Să mute optica, premisa, să înlăture critica, răutatea și ironia. Cred că voi fi în stare să o fac programatic, încercând să scriu în avans lucruri pe care le voi posta doar la câteva zile, săptămâni distanță, tocmai pentru a nu-mi crea singur presiune. Sper prin această abordare să obțin cea mai bună variantă a textelor și o oarecare constanță a postărilor. Vor fi gânduri, păreri, trăiri și evenimente pe care nu știu să le exprim altfel, pe care nu am cu cine să le vorbesc altfel, pe care mi-e greu să le articulez într-o conversație informală, obișnuită.

Sunt mai mult decât conștient de faptul că scrisul pe un blog e învechit, demodat de acum 20 de ani, dar încă mai cred în textul scris, în răgazul, spațiul și nuanțele pe care ți le oferă. Și pentru a reduce spre doi numărul cititorilor am renunțat în mare parte la facebook, instagram. Îmi aloc zilnic cel mult 20 de minute pentru postarea unor storyuri, scroll si shareul viitoarelor articole pe pagina de facebook a blogului.

Nu fac un titlu de glorie, încerc să folosesc cât mai puțin posibil rețelele de socializare. Facebook a încetat de mult să mai fie un loc al interacțiunii, al comunicării între prieteni. Departe de orice teorie a conspirației, algoritmul te limitează. Acumulând în timp atât de multe informații despre fiecare dintre noi, ne încadrează într-o tipologie, ne îndosariază și ne hrănește nevoile comerciale, împingând reclame țintite, nevoi politice, afișând mesaje sau opinii care ne confirmă crezurile și exemplele pot continua.

Mâncând zilnic din aceeași ciorbă oamenii tind să se radicalizeze și să privească doar în perimetrul propriei perspective. Vă propun un experiment simplu, intrați pe pagina oricărui om politic, fie el primar, parlamentar sau președinte și exprimați-vă opinia folosind un limbaj corect, coerent și în mai puțin de 10 minute ajungeți la concluzia mea. Și îmi veți spune că există postaci. Da, dar repetați experimentul la orice fel de postare cu care nu sunteți neapărat de acord și vă exprimați totuși o părere diferită în cea mai elegantă manieră posibil. Concluzia e aceeași.

Nu sunt facebook, instagram, tik-tok și altele asemenea lor tot răul lumii, unii își câștigă existența cu ajutorul lor, dar au devenit vehicule ale urii, superficialității, nepăsării și prostiei. Algoritmii generează spații virtuale limitative, care pompează constant frică, pornografie cosmetizată, informații care incită orgoliul, fundamentează credințe, generând un nivel de stimuli pentru care nici măcar adulții nu sunt pregătiți.

Marea noastră majoritate suntem presați de timp și ne promitem în special la început de an că ne reorganizăm, că alocăm mai mult timp pentru sport, familie, autoeducație. De altfel cea mai întâlnită scuză, verbalizată sau nu, este aceasta, că nu avem timp. Doar că omitem să verificăm screen timeul, orele petrecute în aplicații. Iar fundamentul și marea problemă a tuturor acestor imense platforme comerciale și de viralizare este faptul că sunt mari consumatoare de timp. Resursă ireversibilă și paradoxal nemăsurabilă, tocmai prin imposibilitatea de a conștientiza sfârșitul.