AntiCrista

În punctul terminus al nemuririi mele Viața n-are griji, dar nici promisiuni. Căci tatăl nu-i decât un pictor Al suprarealistelor dimensiuni. Un cadru anost fără de patimi, Neînsuflețit, fără măsură, Promisiunea ce se sfârșește în lacrimi A dorului de nou-născut într-o minciună. Adu-mi din nou pe buze otrava Celui de întâi păcat. Nu mărul, nici … Continuă lectura AntiCrista

Verde extatic

Miaună din nou pisoii într-un glas diavolesc sus pe tabla încălzită de clocotul primăvăresc. Muguri stau să explodeze în fantasme anateme foste idei preconcepute au miresme olandeze, prefăcute în verde crud. Văd gheişe japoneze ce-şi îndeasă pe sub dres floarea zilei efemere, ofrandă fructului ales. Şi mă panichez de-ndată, cred că am atac de greş, … Continuă lectura Verde extatic