E un Dumnezeu al iubirii În fiecare dintre noi Și un Zeu păgân al fericirii Suspendat în întruparea celor goi. Cântărește-mi răsuflarea în miez de lună, Regrete, gânduri, la toate aș renunța, Un ghem de vise din ceruri îmi răsună Tu adormită, animalul firii tremura. Haide să trăim urât, iubito Urâți murim în lumea frumoșilor … Continuă lectura Două scame într-un vers
Dumnezeu
Dumnezeu prădat de iubire
Orice creator renunță la parte din sine pentru operă. La fel a făcut și Dumnezeu lăsându-i lui Adam iubirea, În forma sa concretă femeia, Eva Și dragostea de sine ca forță motrică spirituală. Apoi a jertfit trup din duhul său Pentru a ierta păcatul și a-și desăvârși creația. Arătându-le astfel oamenilor calea cea dreaptă, a … Continuă lectura Dumnezeu prădat de iubire
Îndumnezeire
Stropi de spirit picurau din cer Transformând praful în humă Și suflul greu, premonitor, Păcatul preschimba argila-n făptură. Între timp, arhanghelii făceau instrucție Printre cetele de neîntrupate suflete. Aripile plecate și predispuse la mizerie! Răzvrătiții? Părăsiți în subsoluri incandescente. Ploua în grădina Edenului, Tatăl nemuririi și efemerul tată al omului Conlucrau la îmblânzirea deșertului. Pentru … Continuă lectura Îndumnezeire