Perfecţiunea iubirii e…
Un triunghi echilateral.
Trăirea comună pulsează în bază,
Iar lateralele suntem noi,
Rătăcitori, ne întâlnim undeva,
În calea noastră către înalt.
Din orice unghi roteşti triunghiul
El desenează un cerc, un infinit.
Şi doar orgoliul congruentelor noastre
Îl prefac dreptunghic sau obtuz.
Acum trăiesc într-o geometrie dezordonată.
Locuind în punct, reconstruiesc din memorii
Perimetrul poligonului regulat.
Nu-ţi cer triunghiuri amoroase,
Ci doar să-mi retrasezi soarta,
Reaşezându-mi dreapta obţinută
În „V”-ul simţirii tale.
