Când zbor mă-nalț ca pescărușii
Spre norul de înghețată.
Zadarnic așteptam lângă fluturi
Zaharurile să se topească.

Cu luna îmi îngădui mijlocirea…
Chiar de cuvintele-ți sunt surde,
Continui să îmi porti de grijă
De-ți lași croiala să asude.

Doi licurici, ce nu-și aparțin,
Unesc bolta în amoruri de lumină rece.
Transpare viciul universului lucid
După ciocnirea celor două meteore.

Corabia simțirii nu-i un bir,
Deși mă birui cu fiecare mângâiere,
Iar cântul ielelor e cosmopolit delir
În nemurirea clipei de tăcere.