ReÎnvierea

Vreme de citit în cărți iubirea Pentru că-n fapt orgoliul nu-i absent Și de plictis ni se inundă firea Acum, când mângâierea, îmblânzirea țin de căruntul desuet. Brânzeturi învechite ți-au înmuiat bărbia, Te-au momit și înșelat cu nobil mucegai. Antibioticul sangvinei te-a prefăcut stângace, Ți-a inhibat bacteria insomniacelor catarge. N-o să mai iubesc instabilul anotimp, … Continuă lectura ReÎnvierea

AntiCrista

În punctul terminus al nemuririi mele Viața n-are griji, dar nici promisiuni. Căci tatăl nu-i decât un pictor Al suprarealistelor dimensiuni. Un cadru anost fără de patimi, Neînsuflețit, fără măsură, Promisiunea ce se sfârșește în lacrimi A dorului de nou-născut într-o minciună. Adu-mi din nou pe buze otrava Celui de întâi păcat. Nu mărul, nici … Continuă lectura AntiCrista

Verde extatic

Miaună din nou pisoii într-un glas diavolesc sus pe tabla încălzită de clocotul primăvăresc. Muguri stau să explodeze în fantasme anateme foste idei preconcepute au miresme olandeze, prefăcute în verde crud. Văd gheişe japoneze ce-şi îndeasă pe sub dres floarea zilei efemere, ofrandă fructului ales. Şi mă panichez de-ndată, cred că am atac de greş, … Continuă lectura Verde extatic

Versuri ce nu te termină-n iubesc…

Te chem, te-ntorci, te urmăresc Cum în memorii vii te regăsesc, Din fiere amarul să ți-l isprăvesc. Te-ntinzi ca-ntr-un iatac turcesc Cu a livezii mere pofta mi-o ademenesc. Carnea ți-e chin, în patimă o unduiesc, Te rogi, te zbați, te pângăresc Și-mi cânți în tril fiorul să-l sfârșesc. Lividu-ți chip e statuar diavolesc, Te părăsesc … Continuă lectura Versuri ce nu te termină-n iubesc…