Miaună din nou pisoii
într-un glas diavolesc
sus pe tabla încălzită
de clocotul primăvăresc.
Muguri stau să explodeze
în fantasme anateme
foste idei preconcepute
au miresme olandeze,
prefăcute în verde crud.
Văd gheişe japoneze
ce-şi îndeasă pe sub dres
floarea zilei efemere,
ofrandă fructului ales.
Şi mă panichez de-ndată,
cred că am atac de greş,
realizând că izul vieţii
E o petală de cireş.