Creioane absurde ne-au redesenat curtea
Bunicilor, pe tancuri, le-ați croit egalitatea.

Fiii lăcomiei și a iluzoriului suntem!
Curtea-i la fel de mică și ipotecat e zidul…
Casa vecinilor se năruie, naivi cei ce vă credem.
Scenariul e același, altul e doar stăpânul.

Scuzați-mi intruziunea, vocea deloc anostă.
Dați-ne droguri tari,
Antibiotice la răsuflarea voastră!
Generației mele i s-a violat himera!

Petrule, sfinți urmași ai!
Preoții nu se dezic de Mântuitor.
Încă proslăvesc adevărul, dă bine în difuzor.
Astăzi construiesc mântuirea
Megaloman din cărămida însângeraților.

Un sfert de secol mănânc ciocolată și-ți zic
Mamă, cât chin și tot nu sunt fiul
Pe care din lacrimi și iubire l-ai zidit.
Femeie ce-mi îngădui focul, gândul…
Nu sunt la fel cu cel de care te-ai îndrăgostit.

Mă hrănesc cu umbre, în intuneric mor,
De frig încremenit, cavoul de beton.