Trăiesc în zona marginală a crezului Aici pași spre înainte sunt zilele trăite. Evoluția e lumina-n ceață a soarelui, Nicidecum pavăză iernilor supraviețuite. Travaliul e un exercițiu al rutinei, Mai rar o cale de acces Și-s mai degrabă dependent de vremuri Decât de promisiunea verilor în exces. Când Biserica Iubirii nu va propovădui frica Și … Continuă lectura Murim de mult prea multe ori
Autor: ionutgiurca
În „V”-ul simţirii tale
Perfecţiunea iubirii e... Un triunghi echilateral. Trăirea comună pulsează în bază, Iar lateralele suntem noi, Rătăcitori, ne întâlnim undeva, În calea noastră către înalt. Din orice unghi roteşti triunghiul El desenează un cerc, un infinit. Şi doar orgoliul congruentelor noastre Îl prefac dreptunghic sau obtuz. Acum trăiesc într-o geometrie dezordonată. Locuind în punct, reconstruiesc din … Continuă lectura În „V”-ul simţirii tale
Două scame într-un vers
E un Dumnezeu al iubirii În fiecare dintre noi Și un Zeu păgân al fericirii Suspendat în întruparea celor goi. Cântărește-mi răsuflarea în miez de lună, Regrete, gânduri, la toate aș renunța, Un ghem de vise din ceruri îmi răsună Tu adormită, animalul firii tremura. Haide să trăim urât, iubito Urâți murim în lumea frumoșilor … Continuă lectura Două scame într-un vers
Ce nemaipomenită aiureală!
Orice individ are dreptul la revoltă. Că e stigăt amplificat de-o portavoce în piața publică sau urlet al neputinței perfect interiorizat, e o chestiune de alegere personală. La fel fiecare generație are dreptul la revoluție, în definitiv asta îi plasează în istorie, astfel își afirmă tinerețea și își câștigă un cotlon în mentalul colectiv ce … Continuă lectura Ce nemaipomenită aiureală!
Dumnezeu prădat de iubire
Orice creator renunță la parte din sine pentru operă. La fel a făcut și Dumnezeu lăsându-i lui Adam iubirea, În forma sa concretă femeia, Eva Și dragostea de sine ca forță motrică spirituală. Apoi a jertfit trup din duhul său Pentru a ierta păcatul și a-și desăvârși creația. Arătându-le astfel oamenilor calea cea dreaptă, a … Continuă lectura Dumnezeu prădat de iubire
Îndumnezeire
Stropi de spirit picurau din cer Transformând praful în humă Și suflul greu, premonitor, Păcatul preschimba argila-n făptură. Între timp, arhanghelii făceau instrucție Printre cetele de neîntrupate suflete. Aripile plecate și predispuse la mizerie! Răzvrătiții? Părăsiți în subsoluri incandescente. Ploua în grădina Edenului, Tatăl nemuririi și efemerul tată al omului Conlucrau la îmblânzirea deșertului. Pentru … Continuă lectura Îndumnezeire
În zodia motanului
E muzica unei poezii boeme Torsul tău alene în dimineți. Parfumuri calde, cafele reci- Felină ce-ai fost, mi-ai profețit Nopți de încălzire globală. La pisica de acum mă-ntorc spășit, În răsărit, aud cum mă cheamă. Își mângâie, linge-n alint prada, Miaună a poftă drăcescul animal, Amușină și-mi zâmbește cu coada.