Shakespeare s-a încălțat în Converse și a urcat pe scândura neagră a teatrului din Cluj-Napoca. A avut și motiv, la finele săptămânii ce tocmai s-a încheiat a avut loc premiera și cea de-a doua reprezentație a spectacolului “Cei doi gentlemeni din Verona”, ce are drept punct de pornire textul dramaturgului britanic. Deodată marele, genialul și … Continuă lectura Cei doi gentlemeni din Verona
Autor: ionutgiurca
Verde extatic
Miaună din nou pisoii într-un glas diavolesc sus pe tabla încălzită de clocotul primăvăresc. Muguri stau să explodeze în fantasme anateme foste idei preconcepute au miresme olandeze, prefăcute în verde crud. Văd gheişe japoneze ce-şi îndeasă pe sub dres floarea zilei efemere, ofrandă fructului ales. Şi mă panichez de-ndată, cred că am atac de greş, … Continuă lectura Verde extatic
Versuri ce nu te termină-n iubesc…
Te chem, te-ntorci, te urmăresc Cum în memorii vii te regăsesc, Din fiere amarul să ți-l isprăvesc. Te-ntinzi ca-ntr-un iatac turcesc Cu a livezii mere pofta mi-o ademenesc. Carnea ți-e chin, în patimă o unduiesc, Te rogi, te zbați, te pângăresc Și-mi cânți în tril fiorul să-l sfârșesc. Lividu-ți chip e statuar diavolesc, Te părăsesc … Continuă lectura Versuri ce nu te termină-n iubesc…
Steaua fără nume
"Îmi ești datoare cu niște nopți... Cea de-nceput în care te-am visat Și apoi am fost copil, n-am profitat. Îmi datorezi câteva nopți, nu multe Cea în care tu ațipeai, cu gândul pe nu știu unde. Să-mi înapoiezi stelele în care te-am uitat Din visul meu absurd, dar sper că m-ai iertat Că te blestem … Continuă lectura Steaua fără nume
Poarta
Viața? Un lung șir de păcate. Un amalgam de nefericiri zâmbite, o adunătură de indivizi de care, forțându-ți condiția, te atașezi, dar în ochii cărora ești o unealtă, un profit, o plăcere terminată într-o vocală prelungă și nicidecum un scop, așa cum ți-ai dori. Vezi zilnic marginea prăpastiei și atunci te ambiționezi mai abitir și-ți … Continuă lectura Poarta
La răscruce de vânturi
Că-i vis sau iubire e tot una, îngeri și demoni te stăpânesc deopotrivă, rațiunea și tabieturile devin tabuuri, iar tabuurile se preschimbă-n tabieturi. Vorbele, ce odinioară îți erau rugoase, capătă sunetul unei lire de amor, iar glasul ei se aude mai clar decât mii de fecioare ce-ți murmură numele-n dor. Pe de altă parte oricât … Continuă lectura La răscruce de vânturi
Nu vezi că stai în brațele mele, orbule?
Sunt bărbat! Eu sunt stâlpul, sunt falnic, am cap și stau drept, sunt mândru și orgolios, sunt luptător și cuceritor. Divinitatea însăși m-a încununat plămădindu-mă ca cel dintâi. Eu sunt 1! Dar oare cum să existe 1, fără 0? Tu această linie curbată ce conturează perfect nimicul. Deși o păstrez ca pe o taină, numărătoarea … Continuă lectura Nu vezi că stai în brațele mele, orbule?
Blog Ionuț Giurca 