Trăiesc în zona marginală a crezului Aici pași spre înainte sunt zilele trăite. Evoluția e lumina-n ceață a soarelui, Nicidecum pavăză iernilor supraviețuite. Travaliul e un exercițiu al rutinei, Mai rar o cale de acces Și-s mai degrabă dependent de vremuri Decât de promisiunea verilor în exces. Când Biserica Iubirii nu va propovădui frica Și … Continuă lectura Murim de mult prea multe ori
stretching sentimental
Două scame într-un vers
E un Dumnezeu al iubirii În fiecare dintre noi Și un Zeu păgân al fericirii Suspendat în întruparea celor goi. Cântărește-mi răsuflarea în miez de lună, Regrete, gânduri, la toate aș renunța, Un ghem de vise din ceruri îmi răsună Tu adormită, animalul firii tremura. Haide să trăim urât, iubito Urâți murim în lumea frumoșilor … Continuă lectura Două scame într-un vers
Dumnezeu prădat de iubire
Orice creator renunță la parte din sine pentru operă. La fel a făcut și Dumnezeu lăsându-i lui Adam iubirea, În forma sa concretă femeia, Eva Și dragostea de sine ca forță motrică spirituală. Apoi a jertfit trup din duhul său Pentru a ierta păcatul și a-și desăvârși creația. Arătându-le astfel oamenilor calea cea dreaptă, a … Continuă lectura Dumnezeu prădat de iubire
Îndumnezeire
Stropi de spirit picurau din cer Transformând praful în humă Și suflul greu, premonitor, Păcatul preschimba argila-n făptură. Între timp, arhanghelii făceau instrucție Printre cetele de neîntrupate suflete. Aripile plecate și predispuse la mizerie! Răzvrătiții? Părăsiți în subsoluri incandescente. Ploua în grădina Edenului, Tatăl nemuririi și efemerul tată al omului Conlucrau la îmblânzirea deșertului. Pentru … Continuă lectura Îndumnezeire
În zodia motanului
E muzica unei poezii boeme Torsul tău alene în dimineți. Parfumuri calde, cafele reci- Felină ce-ai fost, mi-ai profețit Nopți de încălzire globală. La pisica de acum mă-ntorc spășit, În răsărit, aud cum mă cheamă. Își mângâie, linge-n alint prada, Miaună a poftă drăcescul animal, Amușină și-mi zâmbește cu coada.
Materialism vulgar
Cum să nu parvin în drac? Suflet pervertit de păcat, Când de aproape un sfert de veac, Mă tot plimb singur pe pământ Şi orice Crez mi-l pierd Ascultând al Omului Cuvânt. Miroase a vin şi-a pâine, A oase putrede din noi, Senini, vioi, docili şi goi. Mă-nfrupt din carnea-ţi moale Ca-ntr-un desfrâu defunct. Înger … Continuă lectura Materialism vulgar
Dau bun venit păcatului…
La începutul verii, Când plouă, Strada se transformă Într-o imensă ceașcă De ceai de tei Îndulcită cu lacrimile Florilor de salcâm. Iar ție... Ție îți cresc, pe după urechi, Boabe de soare Pârguite de frica gerului Și de dorul petalelor. Asta ziua, pentru că... Noaptea-mi vindeci iertarea Ca să-ți accept sfârsitul. Punând lavandă-n rană Calmezi … Continuă lectura Dau bun venit păcatului…