Îndumnezeire

Stropi de spirit picurau din cer Transformând praful în humă Și suflul greu, premonitor, Păcatul preschimba argila-n făptură. Între timp, arhanghelii făceau instrucție Printre cetele de neîntrupate suflete. Aripile plecate și predispuse la mizerie! Răzvrătiții? Părăsiți în subsoluri incandescente. Ploua în grădina Edenului, Tatăl nemuririi și efemerul tată al omului Conlucrau la îmblânzirea deșertului. Pentru … Continuă lectura Îndumnezeire

iubește

  Când s-au întâlnit pentru prima oară ea purta o mână de flori, ale fostelor iubiri. Zâmbea doar pentru aparentă sau poate era doar o grimasă a durerii, carnea fiindu-i plină de spini, frunzele i se uscaseră, iar petalele, cândva unite-n boboci, picau rând pe rând. El, un clovn, își schimba zilnic masca, avea gesturi … Continuă lectura iubește