Nervos ca nu pot urmari derby-ul Steaua – Dinamo, pentru ca acasa n-am Digi Sport si fiindu-mi mult prea lene sa ma deplasez pana-n prima carciuma in care sa pot vedea meciul, m-am intins automultumit (ca ciobanul mioritic) pe canapea si am urmarit finala „Romanii au talent”.
Meritat sau nu, primul sezon din show-ul ce a demostrat ca se poate face super audienta si fara sentimentalisme (gen Andreea Marin), cancan-uri si gigisme il are drept castigator pe Adrian Tutu (unul dintre favoritii mei). Observ ca exista deja multe ecouri care spun ca nu e normal sa castige o persoana a carui singur talent e acela de a mitralia cateva versuri, cand in competitie erau voci si numere de acrobatie mult mai spectaculoase. De parca ar fi fost vorba despre un concurs national in care s-ar fi ales „cel mai cel dintre romani” si nu un simplu spectacol de televiziune, ce trebuie sa-si surprinda telespectatorii, sa exploateze aceasta mirare si s-o fructifice in puncte de rating.
Cu adevarat intrigant pentru mine a fost faptul ca PRO TV-ul a decis sa redescopere filonul nationalist, sa retrezeasca mandria de a fi roman, dupa ce ani la rand au indobitocit populatia cu productii de genul „Garcea”, „Leana si Costel”, „Inima de tigan” si altele. De la hotararea de a cumpara aceasta franciza si pana la castigator, chiar si-n mesajul piesei lui se observa o puternica tenta nationalista ce sincer imi place foarte mult.
Blog Ionuț Giurca 