„Îmi ești datoare cu niște nopți…

Cea de-nceput în care te-am visat

Și apoi am fost copil, n-am profitat.

Îmi datorezi câteva nopți, nu multe

Cea în care tu ațipeai, cu gândul pe nu știu unde.

Să-mi înapoiezi stelele în care te-am uitat

Din visul meu absurd, dar sper că m-ai iertat

Că te blestem pentru fiecare gând, cuvânt sau faptă

Și aș vrea să fiu pământ, să te acopăr, tu să fii moartă.

Iar când alt astru răvășirea mi-o va încălzi

Din mine copacii vor face din nou muguri

Ce vor exploda în flori înmiresmate

Să-și spună iubiții, pe alei, cuvinte ce vor fi uitate.”

Asta cred că i-ar fi scris profesorul Miroiu (Matei Rotaru), celei ce ia tulburat existența însingurată fie și pentru o noapte, Mona (Ramona Dumitrean), după ce aceasta a ales să-l părăsească și să se întoarcă la confortul vieții ce o avea alături de Grig (Dragoș Pop). Toate cele trei personaje fac parte din piesa „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, spectacol ce a avut loc duminică, 20.01.2013, la Teatrul Național din Cluj-Napoca.