Ești o poezie
A tainelor lumești
Desfrâu în încântare,
Delirul meu tu ești.
Sub geana ta sclipește
Un roi de licurici,
La sânul tău roșeșc
Până și sfinții clerici.
Astrul iradiant ca luna
Rotund e după curba ta
Posomorâtă-i noaptea, bolta
Steaua, cu norul peste ea.
Dar mă întreb, în zi senină,
Luna de ce o pot vedea
Și în fereastra mea nocturnă
Sori cosmici lumina n-o pot reflecta?
Cu zorii mov reapari iar tu
De fiecare data alta, dar eu altul nu
Te rog…
Nu-mi scrie în versu-ți avântul cel nătâng
Căci dezamăgirea vine, undeva-n amurg.